Un popor care nu-și respectă trecutul și datina creștină, un popor care își pierde credința, un popor care nu cultivă iubirea pentru moșii și strămoșii săi este un popor condamnat.
Atunci când auzim cuvântul zestre, gândul ne duce la moștenirea pe care moșii și strămoșii noștri o lasă generațiilor viitoare.
O parte din această zestre de la poale de Țibleș pe care înaintașii noștri ne-au lăsat-o pentru noi și copiii noștri, vom încerca să o redăm publicului larg, iubitor de cultură, scuturând praful istoriei de pe filele unor vremuri demult apuse.
În strădania noastră, vom încerca să le fim călăuze celor care încă nu au descoperit frumusețea acestor locuri și trăinicia acestor oameni.
Munca noastră ar fi fost sortită eșecului dacă lada de zestre ar fi fost goală. Însă, timpul, a adunat încetul cu încetul, o mulțime de povești, de întâmplări, de oameni, de obiceiuri, de gânduri, toate la un loc încercând să surprindă un crâmpei din Zestrea Țibleșului așa cum am primit-o noi de la moșii și strămoșii noștri.
